Osteoporoza este o boală metabolică caracterizată prin deteriorarea progresivă a țesutului osos. Datorită distrugerii crescute a oaselor și a formării lente de țesut nou, pacientul suferă deseori leziuni, chiar și cu sarcini ușoare. Pe măsură ce boala progresează, sistemul musculo-scheletic se deformează. Cele mai multe fracturi apar la nivelul coloanei vertebrale, pelvisului și oaselor antebrațului. Simptomele timpurii non-traumatice sunt de obicei absente. În etapele ulterioare ale osteoporozei, leziunile osoase pot apărea chiar și în repaus.
Osteoporoza este una dintre cele mai frecvente boli metabolice la vârstnici. Patologia este mai des diagnosticată la femei. Deformarea scheletului pe fondul distrugerii țesutului osos devine o cauză frecventă a dizabilității. În ciuda unui prognostic slab, prevenirea timpurie previne adesea progresia bolii. Persoanelor vârstnice cu predispoziție la osteoporoză li se prescrie o dietă specială.
Scheletul uman
Sistemul musculo-scheletic uman este format din schelet și mușchi. Oasele joacă rolul unui fel de pârghii, puse în mișcare de fibrele musculare. În plus, oasele craniului, ale pieptului și ale pelvisului protejează organele interne de stresul mecanic. Structuri de susținere a sistemului musculo-scheletic: ligamentele și tendoanele asigură o legătură puternică între mușchii scheletici și oase. O altă componentă importantă este o varietate de articulații, care asigură o conexiune mobilă a oaselor. Încălcarea integrității sistemului musculo-scheletic poate duce la o deteriorare semnificativă a calității vieții umane. Oasele sunt formate din cel mai dens țesut din corp. Celulele tinere (osteoblaste) formează componenta minerală a scheletului, care asigură rezistență. De asemenea, compoziția oaselor include substanțe organice necesare pentru flexibilitatea și elasticitatea scheletului. Rezistența scheletului la influențele externe depinde de raportul dintre componentele anorganice și organice ale țesutului osos. În același timp, pe fondul metabolismului continuu, țesutul osos este în mod constant distrus și reînnoit. Deficitul de echilibru metabolic în țesuturi cauzează adesea deformarea scheletului.
Metabolism osos normal
Rezistența osoasă este determinată de conținutul de proteine de colagen și componente minerale. Colagenul determină rezistența la tracțiune a țesutului, în timp ce mineralele determină rezistența la compresiune a osului. Cu cât este mai mult calciu în țesut, cu atât structura este mai rezistentă la stresul fizic. Pe măsură ce îmbătrânim, compoziția chimică a scheletului uman se schimbă constant. Componentele organice predomină în oasele copiilor, prin urmare, fracturile sunt relativ rare la această vârstă. Țesutul osos la persoanele în vârstă este scăzut în proteine de colagen, ceea ce crește riscul de rănire.
Cauze de osteoporoză
Motivul dezvoltării osteoporozei este asociat cu lipsa anumitor hormoni din organism: estrogeni la femei și androgeni la bărbați. Corpul feminin este cel mai susceptibil la această boală, deoarece în timpul menopauzei, după 50 de ani, nivelul de estrogen scade. Alte motive care duc la distrugerea țesutului osos la bătrânețe sunt lipsa de calciu și vitamina D din sânge, inactivitatea și alte modificări ale sistemului endocrin asociate cu vârsta. Apariția osteoporozei depinde de cât de multă masă osoasă s-a dezvoltat înainte de vârsta de 25-30 de ani și de cât de repede se pierde după această perioadă. Cu cât masa osoasă este mai mare, cu atât riscul de a dezvolta această boală este mai mic.
Alte cauze și factori de risc pentru apariția osteoporozei includ:
În majoritatea cazurilor, osteoporoza nu este simptomatică până nu apar complicații. Fără o examinare atentă, pacienții nu pot detecta degenerescența osoasă în organism. Cu toate acestea, pe măsură ce boala progresează, apare deformarea sistemului musculo-scheletic. Aceasta poate fi o modificare a posturii sau o proeminență anteroposterioră a pieptului.
Semne și simptome:
Diagnostic
Pentru examinare, trebuie să vă programați la un ortoped. Apoi se efectuează o examinare generală pentru a detecta complicațiile caracteristice ale bolii, cum ar fi deformările coloanei vertebrale și ale pieptului. Pentru a clarifica diagnosticul și selecția tratamentului, ortopedul va avea nevoie de rezultatele studiilor instrumentale și de laborator.
Metode de diagnostic suplimentare:
Cum se tratează?
Metoda de tratament depinde de cauza principală identificată a bolii, de gradul de deformare scheletică, de vârsta pacientului și de istoricul individual. Sarcina principală este de a opri resorbția suplimentară cu activarea proceselor de reparare a țesuturilor. Pentru a face acest lucru, ortopedii prescriu în primul rând terapia medicamentoasă. În același timp, este foarte important să se ia în considerare bolile existente înainte de selectarea medicamentelor, deoarece hormonii pot fi contraindicați în caz de patologie hepatică și renală, tromboembolism și cancer al organelor genitale feminine.
Principalele medicamente:
Pentru o programare la medicul ortoped apelati 079 99 03 82.